Alex este un amic, un cunoscut chiar un prieten atunci cand are nevoie de tine. E baiat bun si cu simtul masurii. Nu se deosebeste cu mult de ceilalti oameni pe care ii cunosti: e mereu ocupat sau pe fuga, munceste mai mult decat ar vrea insa spune ca o face din placere, ii place sa fie in centrul atentiei ( cui nu-i place ?), sunt convins ca daca l-as auzi cantand sigur mi-ar face o impresie buna,  e plin de intentii bune pe care nu reuseste sa le duca la capat ( si eu fac la fel uneori, din ce in ce mai rar in ultima vreme), ii place sa calatoreasca, adora primavara si vremea calda, prefera hainele subtiri celor groase si e sarbatoare nationala cand pune hainele de iarna la pastrare pentru la anul sau pentru o vacanta neprevazuta in Alpi, desi nu o duce rau Alex are mereu probleme cu banii,  e bine sa ai mereu in plus 20 ron ca sa nu ramana in mijlocul noptii departe de casa sau sa iei mereu o bautura mai mare pentru ca e posibil sa-i fie si lui sete.

Alex isi doreste foarte tare sa invete cuvantul “Multumesc !”. Uneori cand reuseste sa-l memoreze ii este greu sa gasesca momentul pentru a-l folosi. O  forta superiora intelegerii umane il forteaza sa-ti povesteasca despre el sau sa te asculte cu atentie aproximativ 40 secunde, cand ii spui de problemele de la servici cu seful si perspectiva de a fi somer cat de curand, sau ca partenera ta de viata acorda mai multa atentie decat ar trebui dentistului, dupa  care te va intreba cu nonsalanta :

-  cand poate sa treaca pe la tine sa-i dai dvd-urile pe care i le-ai promis ?

- cand vii sa-l ajuti sa mute pianul in locul canapelei iar canapeau din living s-o duceti jos in boxa ?

- daca stii pe cineva la politie pentru ca noua lui prietene nu reuseste sa ia examenul de conducere ( politstii sunt niste porci si niste misogini ) ?

O zi frumoasa de toamna. Eram la birou adancit printre hartii si fisiere. Cu coltul ochiului stang vad ecranul telefonulul aprinzandu-se. Vreau sa intind mana sa raspund. Nu se aude nici un fel de sunerie inainte ca telefonul sa se intoarca in starea lui naturala de standby. Verific si descopar ce se intamplase: fusese un b ( i-as spune beep dar pentru asta ar fi trebuit sa sune macar 1 secunda ). Imi vad linistit de treaba urmand sa sun ulterior. Ceva mai tarziu , blocat in trafic pe Calea Victoriei, imi aduc aminte de apelul ratat de la Alex si-l sun sa vad  ce se intamplase.

- Salut Alex!

-Salutare! Te-am sunat mai devreme … imi pare rau ca n-ai raspuns…eram prin zona si vroiam sa …

Imi place de Alex. Mereu cand ma gandesc la el si incep sa am o parere mai buna despre mine.

Alex al tau cum e?

Azi cand m-am trezit am aflat ca provinicia Kosovo isi va declara independentala ora 16:00, ora Romaniei. Era una dintre ipotezele pe care le discutam acum vreo 5 ani la masa intr-un restaurant din Pristina impreuna cu 2 albanezi, 1 sarb, un olandez si un spaniol. Deci se poate ca sarbii sa discute cu albanezii fara arme, fara tancuri, fara violenta. Acum sarbii se bat cu politia sarba care apara ambasada SUA din Belgrad, iar premierul kosovar Hashim Tachi, urmarit de interpol si europol si cunoscut pentru legaturile sale cu lumea interlopa, se pregateste focul de artificii de la miezul noptii.

In iulie 2003 toate astea erau departe. Era cald in Pristina, berea si cola costa cate 1 euro fiecare si noi stateam cu totii la masa si vorbeam discutii. 

Cam asa imi amintesc eu Kosovo:

In satul Prekaz,  albanezii onoareaza memoria liderului UÇK Adem Jashari şi a 58 de rude şi susţinători lichidati la 28 februarie 1998, de către forţele de securitate sârbe. Printre cele 58 de rude se aflau si copii.

Acum casa se poate vizita, aici timp de mai multe zile (vreo 3 cred) trupele UCK au rezistat asaltului sarbilor.

La Kosovopolje ( Campia Mierlei ) militarii KFOR suedezi pazesc turnul ridicat in locul luptei in 1389

La Prizren (unde inca mai exista o comunitate sarba) soldati KFOR pazesc ruinele unei biserici ortodoxe.

Putinii sarbi ramasi sunt izolari de restul orasului, si traiesc inca intr-o zona de razboi (Danger, authorized use of firearms)

Mai peste tot vedeai vehicule militare, cam cum sunt acum masinile politiei de cand le-a cumpart Logan-uri …

… si soldati care patrulau si facea poze cu noi atunci cand ii rugam. In fiecare dimineata pe la 6:30 un tanculet cu senile travaersa orasul de la un capat la altul, motiv pentru care nimeni nu mai avea nevoie de ceas destepator.

 Kosovska Mitrovica - un oras dublu partea sarba din nord este despartita de un pod de partea sudica albaneza.

Podul este bine inteles pazit din toate partile si in principu sarbii nu prea circula spre sud, si nici albanezii spre nord.

Drumurile din afara Pristinei  sunt codate militar (cred) , in cautarea unui supermarket/dutyfreeshop/ sau ceva de genul asta am ajuns si pe “drumul cainelui”

Vasusem mai demult afise de ale lor prin mijloacele de transport RATB. La momentul respectiv m-am luat cu alte probleme si nu am apucat sa duc la capat ideea , dar zilele astea motivat de initiativa lui Cristian o voi face si voi mai scapa de una din fantomele trecutului, ganduri mari nepuse in aplicare.
Daca citesti aici si esti inca indecis, gandeste-te ca acesti bani care se pot duce direct la cei care  salveaza vieti in loc sa se piarda undeva prin bugetul de stat cheltuiti aiurea de alesii nostri.

Se zice “Mens Sana in Corpore Sano” si pentru ca toate o iau razna in zilele acestea alerte pe care le traim, mi-am propus sa mai  fac cate ceva pentru mine si pentru sanatatea mea mintala :). Primul target este acela de 50km alergati intr-o luna. Sper sa-mi gasesc timp si sa nu-mi piara motivatia in urmatoarele 27 de zile.

Ca veni vorba de alergat si motivatie , reclama asta mi s-a parut foarte tare:

… dobitocii care au schimbat sinele de tramvai de pe Stefan cel Mare si nu au fost in stare sa termine lucrarile ( parca un deadline era 15 sept… dom’ Videanu ? ) iar peste iarna s-au gandit sa lase trecerile ca la sinele de tren ca sa ai impresia ca esti la Carpat Trophy cand trebuie sa intorci de pe un sens pe celalalt sau cand iesi de pe Vasile Lascar si vrei s-o iei la stanga.

Atat de multa nesimtire face un om pasnic ca mine sa vrea sa-i calce cu masina … inainte si inapoi … inainte si inapoi.

Astazi a fost una din zilele pe care le-am asteptat de mult. Ziua in care voi putea sharui tuturor fotografiile pe care le-am facut si despre care am zis ca nu vor muri la mine hard uitate intr-un folder prafuit.

Ei bine acesta este inceputul … urmeaza restituiri din ultimi 4-5 ani. Haideti c-a meritat asteptarea nu-i asa?

Gasit caciula neagra de lana crosetata , marime medie ( putin mai mare decat un CD )pe bancheta din spate a masinii :). Rog proprietarul/a  sa o revendice.

Am primit intrebarea azi, o fi veche dar mie mi s-a parut amuzanta: 

Cum se obtine lumina cu ajutorul apei?

Spaland geamurile!

In companie selecta ( Raluca si Bogdan) am verificat daca s-a deschis. Ei bine …s-a deschis. Este usor de ajuns. Cappucino este foarte bun. Atmosfera senzationala si oamenii super amabili  fac cinste locului si marelui  numele pe care acesta il poarta.

Mii de multumiri lui David care ne-a explicat cum e cu colectionarii de itemuri Hard Rock Cafe. Daca lucrurile in ceea ce priveste erorile/greselile stau ca la filatelie , s-ar putea ca asta micu’ de jos de aici sa fie intr-adevar deosebit. 150 de pinuri in toata lumea din care unul este al meu . My precious

ca sa nu raman dator unei mari admiratoarea a lui Nicu Covaci :

1. Ia cartea care este cea mai aproape de tine.
2. Deschide-o la pagina 123.
3. Găsește a 5-a propoziție/frază.
4. Postează pe blog textul următoarelor 4 propoziții/fraze cu aceste instrucțiuni.
5. Nu îndrazni sa scotocești prin rafturi după cartea aceea foarte deosebită sau “intelectuală”.
6. Da leapșa mai departe la alți 6 prieteni.

buuun …cartea este “Retete pentru gatitul la tigaie” de la Rao Books si are 47 de pagini , deci trec la urmatoarea care e ceva mai groasa “O idee geniala”

“De multe ori asa se intampla : pur si simplu reformulezi problema si bingo apar tot felul de solutii

Sau imagineaza-ti ca trebuie sa ingropi mortii in timpul Ciumei Negre.

Ai ordine precise sa pui fiecare persoana intr-un sicriu pe care a-l ingropi cat mai repede pentru a opri imprastierea epidemiei, dar tot grabindu-te sa ingropi mortii, descoperi in ultimul moment ca cineva  e viu.

Esti oripilat. ”

Cam sadic , nu ?

 Cat despre ultima parte e putin mai greu pentru ca toata lumea a raspuns pana acum acestei “lepse”. Deci daca nu se stie cine a pornit-o pot presupune ca sunt cel ce o inchide.