Alex este un amic, un cunoscut chiar un prieten atunci cand are nevoie de tine. E baiat bun si cu simtul masurii. Nu se deosebeste cu mult de ceilalti oameni pe care ii cunosti: e mereu ocupat sau pe fuga, munceste mai mult decat ar vrea insa spune ca o face din placere, ii place sa fie in centrul atentiei ( cui nu-i place ?), sunt convins ca daca l-as auzi cantand sigur mi-ar face o impresie buna,  e plin de intentii bune pe care nu reuseste sa le duca la capat ( si eu fac la fel uneori, din ce in ce mai rar in ultima vreme), ii place sa calatoreasca, adora primavara si vremea calda, prefera hainele subtiri celor groase si e sarbatoare nationala cand pune hainele de iarna la pastrare pentru la anul sau pentru o vacanta neprevazuta in Alpi, desi nu o duce rau Alex are mereu probleme cu banii,  e bine sa ai mereu in plus 20 ron ca sa nu ramana in mijlocul noptii departe de casa sau sa iei mereu o bautura mai mare pentru ca e posibil sa-i fie si lui sete.

Alex isi doreste foarte tare sa invete cuvantul “Multumesc !”. Uneori cand reuseste sa-l memoreze ii este greu sa gasesca momentul pentru a-l folosi. O  forta superiora intelegerii umane il forteaza sa-ti povesteasca despre el sau sa te asculte cu atentie aproximativ 40 secunde, cand ii spui de problemele de la servici cu seful si perspectiva de a fi somer cat de curand, sau ca partenera ta de viata acorda mai multa atentie decat ar trebui dentistului, dupa  care te va intreba cu nonsalanta :

-  cand poate sa treaca pe la tine sa-i dai dvd-urile pe care i le-ai promis ?

- cand vii sa-l ajuti sa mute pianul in locul canapelei iar canapeau din living s-o duceti jos in boxa ?

- daca stii pe cineva la politie pentru ca noua lui prietene nu reuseste sa ia examenul de conducere ( politstii sunt niste porci si niste misogini ) ?

O zi frumoasa de toamna. Eram la birou adancit printre hartii si fisiere. Cu coltul ochiului stang vad ecranul telefonulul aprinzandu-se. Vreau sa intind mana sa raspund. Nu se aude nici un fel de sunerie inainte ca telefonul sa se intoarca in starea lui naturala de standby. Verific si descopar ce se intamplase: fusese un b ( i-as spune beep dar pentru asta ar fi trebuit sa sune macar 1 secunda ). Imi vad linistit de treaba urmand sa sun ulterior. Ceva mai tarziu , blocat in trafic pe Calea Victoriei, imi aduc aminte de apelul ratat de la Alex si-l sun sa vad  ce se intamplase.

- Salut Alex!

-Salutare! Te-am sunat mai devreme … imi pare rau ca n-ai raspuns…eram prin zona si vroiam sa …

Imi place de Alex. Mereu cand ma gandesc la el si incep sa am o parere mai buna despre mine.

Alex al tau cum e?